ISADORA DUNCAN
Isadora Duncan (n. 27 mai 1877, San Francisco, d. 14 septembrie 1927, Nisa) a fost o dansatoare americană, creatoare a unui stil expresiv în arta dansului, inspirat din dansul antic grecesc, care a influenţat coreografia modernă a secolului al XX-lea.
S-a născut la San Francisco într-o ambianţă familiară modestă, cu numele ei adevărat de Dora Angela Duncan. În timpul adolescenţei, s-a deplasat împreună cu unii din membrii familiei la Chicago sau New York, apărând ca balerină în diverse spectacole, fără vreun succes deosebit. Cariera sa profesională începe în 1896 cu ajutorul producentului Augustin Daly, care o convinge să înceapă un turneu în Europa. Ajunsă la Londra, în faţa unui public cultivat şi înstărit, obţine un succes enorm, ceea ce i-a permis să-şi continue turneul pe scenele teatrelor din Viena, Budapesta şi Berlin. În 1904 deschide o şcoală de dans la Grünwald în Germania, propagând astfel noul său stil de dans, în care interpreta coreografic muzică de Beethoven sau alţi compozitori clasici. Urmară alte două şcoli la Paris (1914) şi Moscova (1921). Un turneu în Statele Unite în anul 1908 este mai curând un fiasco, publicul american neacceptând dansul pe o muzică ce nu fusese creeată anume pentru balet. În viaţa privată, alături de succesele profesionale, duce o existenţă dezordonată şi este lovită de evenimente tragice. Doi copii, o fiică dintr-o legătură cu scenaristul Edward Gordon Craig şi un fiu dintr-o aventură cu industriaşul Paris Singer, celebrul producător de maşini de cusut, mor într-un accident de circulaţie în 1913 la Paris, precipitându-se cu un automobil în Sena.
La sfârşitul unei perioade de depresiune psihică, regăseşte energia necesară pentru a se ocupa intens de elevii săi, dintre care a adoptat şase, deveniţi oarecum înlocuitorii propriilor săi copii dispăruţi. În 1922 se căsătoreşte cu poetul rus Serghei Esenin, de care se separă după un an, neputând suporta excesele alcoolice şi violenţele acestuia. Viaţa sa a luat un sfârşit tragic în 1927 la Nisa, murind strangulată de un şal lung ce-l purta în jurul gâtului, prins de roata automobilului descoperit.
Stilul de dans al Isadorei Duncan era caracterizat de mişcări libere, curgătoare, încărcate emoţional, oglindind fascinaţia idealurilor antice cu privire la corpul omenesc în mijlocul elementelor naturii. În mod obişnuit apărea îmbrăcată intr-o tunică scurtă cu braţele, gambele şi piciarele goale, cu părul fluturând în aer, dând impresia unui dans improvizat. Stilul său coreografic a fost preluat şi dezvoltat de maeştri ai baletului ca Mihail Fokin, Ted Shawn şi de dansatoarea Ruth Saint Denis.
